cine iubeste trandafirii, trebuie sa suporte si spinii

fiecare se confrunta la un moment dat cu povesti de dragoste ... da, da, stim, "telenovele", "chestii siropoase"- lasa-ne, lasa-ne! problema e ca nu ne lasa ele pe noi ... ceea ce e bine, cred eu dar cand si ce se intampla?

• cand
  

in copilarie - ce frumoasa e perioada cand "iubesti" cu atata inocenta...
adolescenta - cand iubesti (poate de data asta pe bune) cu patima, hormoni dansatori, lacrimi si incapatanare(?)
(i)maturitate - cand iubesti "responsabil", cand esti precaut, cand cauti mult sprijn si suport, rabdare si incredere

dragostea adevarata vine atunci cand poti sa iti pastrezi inocenta, pe care sa o agiti putina patima, dorinta si (de ce nu) s-s-s-sex, dupa care sa te trezesti ca ai tot sprijinul celuilalt pentru a visa in continuare...

• ce se intampla

in primul rand, ai privirea aia de tamp...de copil naiv apoi incepi sa scrii sau sa canti sau sa pictezi ... te gandesti chiar sa iti incepi o cariera in dans- unii trec prin toate astea- deci se petrece o explozie de creativitate

mai apoi te surprinzi (sau te surprind altii) in momente "intime" cu propria-ti persoana ... zambesti & razi fara motiv, privind in gol, iti prinzi degetele la usa din motive de "neatentie", iti fug prin cap mii si mii de idei, asupra carora nu ai mare control si mai verbalizezi cate una, fara macar a stii ce ai spus - deci incepi sa o iei razna

dupa aia nu iti pui nici un fel de intrebari si te bucuri

dupa care incepi sa iti pui foarte multe si te sperii

*nb. succesiunea acestor etape nu e la fel la toti

apoi ... dor, ursuleti, vise, senzatii care te fac sa mmmmmmmmm, draga-dulce-pui-iubi, priviiiiri, suspin, speranta si tatatatatatatata........durere

si apoi...?





nu stiu, alt post, alta noapte, alte ganduri...



multumiri sursei mele de inspiratie