fiecare se confrunta la un moment dat cu povesti de dragoste ... da, da, stim, "telenovele", "chestii siropoase"- lasa-ne, lasa-ne! problema e ca nu ne lasa ele pe noi ... ceea ce e bine, cred eu dar cand si ce se intampla?
- cand
adolescenta - cand iubesti (poate de data asta pe bune) cu patima, hormoni dansatori, lacrimi si incapatanare(?)
(i)maturitate - cand iubesti "responsabil", cand esti precaut, cand cauti mult sprijn si suport, rabdare si incredere
dragostea adevarata vine atunci cand poti sa iti pastrezi inocenta, pe care sa o agiti putina patima, dorinta si (de ce nu) s-s-s-sex, dupa care sa te trezesti ca ai tot sprijinul celuilalt pentru a visa in continuare...
- ce se intampla
mai apoi te surprinzi (sau te surprind altii) in momente "intime" cu propria-ti persoana ... zambesti & razi fara motiv, privind in gol, iti prinzi degetele la usa din motive de "neatentie", iti fug prin cap mii si mii de idei, asupra carora nu ai mare control si mai verbalizezi cate una, fara macar a stii ce ai spus - deci incepi sa o iei razna
dupa aia nu iti pui nici un fel de intrebari si te bucuri
dupa care incepi sa iti pui foarte multe si te sperii
*nb. succesiunea acestor etape nu e la fel la toti
apoi ... dor, ursuleti, vise, senzatii care te fac sa mmmmmmmmm, draga-dulce-pui-iubi, priviiiiri, suspin, speranta si tatatatatatatata........durere
si apoi...?
nu stiu, alt post, alta noapte, alte ganduri...
multumiri sursei mele de inspiratie
3 comentarii:
cam trist spre final nu crezi?
ba da. asta era ideea
e surprinsa si in titlul acestui post...
Cred ca dragostea si durerea cresc impreuna- “The greater your capacity to love, the greater your capacity to feel the pain.” J.A.
"Cred ca dragostea si durerea cresc impreuna"
Ai perfecta dreptate, insa ai omis continuarea: dragostea trece, durerea ramane.
Ce viata... mai bine sa ne bucuram de sanatate (daca avem) si de micile bucurii (blonde sau verzi... cunoscatorii stiu de ce)
Trimiteți un comentariu