Vara asta...

mai emo ( part II ...?)

" esti o durere(???), topindu-mi linistea"
ma tulburi din nou
nu o lua ca pe un repros. sau ia-o asa. nu stiu. mi-e greu.

cu sau fara acordul tau(?)- nu stiu!

probabil imi va fi mai usor cand ma intorc la cluj.


" nu vezi ca am obosit?"

vorbesti de altruism...poate ar trebui sa pui in balanta cat merita sa distrugi ceva ce...da, e la inceput, dar e ceva...se contreaza cu pasi repezi- o fii de bine sau nu, nu stiu. dar simt ceva - ceea ce ma face sa cred ca merita --- doar pentru a ma face sa fiu din nou singura.
Sau crezi ca poti sa imi oferi ceva bun si pentru mine. poti sa imi oferi altceva?
sau vrei doar sa incerci? cat crezi ca mai duce inima mea...ratiunea mea? sau nu conteaza?


oare nu risc sa imi spulber(i) toate povestile cu feti frumosi si printese , in care inca mai cred?

revenind la altruism...tu, exceptie, ce decizie vei lua?

romanta clasica

in completarea postului anterior...

cine iubeste trandafirii, trebuie sa suporte si spinii

fiecare se confrunta la un moment dat cu povesti de dragoste ... da, da, stim, "telenovele", "chestii siropoase"- lasa-ne, lasa-ne! problema e ca nu ne lasa ele pe noi ... ceea ce e bine, cred eu dar cand si ce se intampla?

• cand
  

in copilarie - ce frumoasa e perioada cand "iubesti" cu atata inocenta...
adolescenta - cand iubesti (poate de data asta pe bune) cu patima, hormoni dansatori, lacrimi si incapatanare(?)
(i)maturitate - cand iubesti "responsabil", cand esti precaut, cand cauti mult sprijn si suport, rabdare si incredere

dragostea adevarata vine atunci cand poti sa iti pastrezi inocenta, pe care sa o agiti putina patima, dorinta si (de ce nu) s-s-s-sex, dupa care sa te trezesti ca ai tot sprijinul celuilalt pentru a visa in continuare...

• ce se intampla

in primul rand, ai privirea aia de tamp...de copil naiv apoi incepi sa scrii sau sa canti sau sa pictezi ... te gandesti chiar sa iti incepi o cariera in dans- unii trec prin toate astea- deci se petrece o explozie de creativitate

mai apoi te surprinzi (sau te surprind altii) in momente "intime" cu propria-ti persoana ... zambesti & razi fara motiv, privind in gol, iti prinzi degetele la usa din motive de "neatentie", iti fug prin cap mii si mii de idei, asupra carora nu ai mare control si mai verbalizezi cate una, fara macar a stii ce ai spus - deci incepi sa o iei razna

dupa aia nu iti pui nici un fel de intrebari si te bucuri

dupa care incepi sa iti pui foarte multe si te sperii

*nb. succesiunea acestor etape nu e la fel la toti

apoi ... dor, ursuleti, vise, senzatii care te fac sa mmmmmmmmm, draga-dulce-pui-iubi, priviiiiri, suspin, speranta si tatatatatatatata........durere

si apoi...?





nu stiu, alt post, alta noapte, alte ganduri...



multumiri sursei mele de inspiratie

Ultimul Nivel

Astept de ceva vreme sa fac public acest post. Pentru fani inraiti sau pentru cei ce pur si simplu au intat in joc, va prezint ultima descoperire.

Ceea ce vedeti in imagine e un ceas, dintr-un oarecare magazin.Va dati seama la ce nivel s-a ajuns?

Cred ca ar fi un cadou genial pentru un impatimit al jocului.

oh well, in orice caz, ai vazut-o , stii ce ai de facut!

Primul Aur luat de Romania la Olimpiada

Da ... uite, inca un motiv de baut :D

Felcitari, Alina, multumim de gloria adusa!

(preluare ProSport)

Alina Dumitru a câştigat aurul olimpic la judo feminin, categoria 48 kg. În finală sportiva noastră a învins-o prin Ippon pe cubaneza Yanet Bermoy, reuşind să aducă medalia de aur pentru România. Alina a reuşit să câştige pentru prima dată în carieră titlul Olimpic. Sportiva noastră a trecut pe rând de unguroaica Eva Csernoviczki (optimi), Youngran Kim (sferturi) ca apoi să o învingă în semifinale pe campioana olimpică Ryoko Tani, fiind prima victorie pe care Alina o obţine în faţa sportivei din Japonia, între cele două existând o rivalitate foarte mare de ani buni.
Alina Dumitru este cvintuplă campionă europeană ( 2004, 2005, 2006, 2007, 2008) iar în vitrina ei de trofee a mai adunat 4 Cupe Mondiale, o Supercupă Mondială. La ultimele Jocuri Olmipice sportiva noastră s-a clasat pe poziţia a cincea.

S-am ajuns si pe la mare

Si uite, ca dupa aproape 2 saptamani minunate pe la Timisoara, unde a fost 90% noros si ploaie, am ajuns si la mare-unde , desigur, a fost cald si soare. Drumul a fost lung si "anevoios" , adica si voios (cam pana putin dupa Craiova, unde s-au terminat proviziile de energie solida, interna, dar mai ales lichida) si "Avoios"= naspa rau, cand m-a doborat curentul si durerile de tot felu, de la dormit pe jos pe coridorul jegos si mult prea racoros. In fine...am ajuns la mare, totusi intregi. Ne-am cazat frumos in corturi mandre de armata...:D...no comment, nu a fost chiar rau... cam frig noaptea, dar se trata cu orice forma de C2H5OH; cam mare caldura dimineata, dar si asta isi gasea solutia intr-o imbaiere in mare... ...ah...apa marii- numai buna! racoroasa, dar totusi nu prea rece... In rest, legat de activitati, nu ne-am plictisit : am stat la soare, la bere, la debate cu presedintele Basescu, am cantat pe scena, ne-am pictat pe plaja, am alergat ca pirati prin toata statiunea dupa o comoara inexistenta ( multumim Liga AC si OCSE pentru Treasure Hunt :D ) si alte cele... si apropos de ce zicea Brancusi si de faptul ca imi mut mereu casa...de fapt nu o mut, ma mut doar pe mine :) ... acasa e aici, unde sunt acum , unde ma simt cel mai bine - pe termen scurt cel putin :D! " Mă simt ca acasă. De jur împrejur, numai trunchiuri şi bârne cioplite. Eu n-am plecat niciodată din satul meu.
Asemenea melcului, mi-am adus coliba la Paris... " Brancusi