Probabil recunoaşteţi titlul ultimei cărţi ale lui Dan Brown – şi înainte de a vă da ochii peste cap şi a a- mi explica „cât de comercial ” e el cu cărţile-i cu tot, eu vă spun că am citit cele cinici cărţi ale lui şi am avut câte ceva de învăţat şi mi-au mai şi plăcut.
Şi acestea sunt obiectivele (principale ale) lecturii: educare şi relaxare/ detaşare/încărcare pozitivă.
Revenind , ca restul volumelor ale lui Brown, şi Simbolul Pierdut are un scenariu action- packed care ,cel mai probabil , va fi transpus pe ecran – ceea ce va reduce, cu tot respectul pentru Tom Hanks, din mesajul şi puterea cărţii. Din nou, interesantul profesor Robert Langdon, trece printr-o suită de încercări care de care mai ciudate, făcându-se constantă referire la Misterele Antice, simboluri şi rituri străvechi ş.a. De data aceasta, Langdon e încercat în inima SUA – Washington D.C.
Îmi place mult modul autorului de a descrie clădiri şi locuri, întru-cât acesta nu se limitează la o descriere obiectivă, mată , ci efectiv îţi face cunoştinţă cu istoria respectivului monument/ clădiri etc. , astfel încât mi s-a deschis mare apetit pentru a vedea Capitolul, National Mall cu ale ai comori: Memorialul Jefferson şi Lincoln, continuând cu Smithsonian Institute unde probabil că poţi bântui o săptămână (cel puţin) fără să te plictiseşti cu ochii larg deschişi în faţa Muzeului Naţional de Istorie Naturală, Muzeul Naţional Nautic şi Spaţial, Muzeul Naţional de Istorie Americană, Muzeul de Artă şi multe altele. Ok, acum probabil dacă îmi imaginez că aş ajunge vreodată să arunc o privire înăuntrul CSMS – Centrului de Suport al Muzeului Smithsonian – unde sunt depozitate peste 90% din colecţia de piese (manuscrise, artefacte şi alte comori naturale) – din care zice-se că doar 2% sunt expuse în National Mall o dată. Trecând peste limita imaginaţiei, tot aici zice-se că ar exista un „mic laborator unic în lume”.
Ştiu că totul are o undă fantastică, însă eu am învăţat ,dacă nu să cred, măcar să casc ochii către ceea ce nu ştiu/cred că ar exista. Şi datorită a varii experienţe şi trăiri din ultimii doi ani am învăţat că doar noi ne punem bariere – asta se aplică şi când e vorba de cunoaştere.
Aşadar dacă te interesează o lectură plăcută , uşor de „manevrat”, dar asupra căreia poţi rumega mult şi bine , eu îţi recomand cartea asta. Ai ocazia să citeşti de la chestii cât se poate de „reale” şi obiective despre ce înseamnă acest măreţ oraş, până la cele mai controversate aspecte ce ţin de masonerie şi de natura fiinţei umane – lucruri pe care poţi sau nu să la accepţi, să le conteşti sau critici – însă mi se pare esenţial măcar să le cunoşti. Să-ţi deschizi cutiuţa.
PS: nu , nu vă scutesc de citit – de aceea nu am făcut o recenzie per-se a cărţii. De dezvăluirea „simbolului pierdut ” nici nu îmi pun problema.
