miercuri, 21 aprilie 2010

din 21 de motive...




La mulţi ani!

Pentru că:

1. primeşti scrisori nocturne cu iz de delir, fără să te sperii

2. îmi dăruieşti câteodată mai mult decât pot să înţeleg

3. m-am redeschis

4. sunt mai sigură pe mine

5. există o încredere , pe care nu o duc mereu la fel de uşor

6. gândeşti ca mine

7. dar mă şi scoţi din gândirea-mi

8. mă iubeşti atunci când eu mă dispreţuiesc

9. îmi extinzi aria de cunoaştere şi înţelegere

10. eşti câteodată intruziv

11. mi-ai luat o pisică

12. îmi iei ciocolată

13. gravitezi în jurul meu

14. îmi hrăneşti narcisismul

15. accepţi şi câte un pumn

16. ai dinţi frumoşi,

17. şi crezi că şi eu am

18. *****

19. vrei mai mult

20. îţi aminteşti mereu de 21

21. te iubesc

notă. Nu îmi plac declaraţiile în public. La un moment dat însă, cu toţii ne sacrificăm, nu?

luni, 5 aprilie 2010

Nouă şi minunată experienţă


Au trecut zile, o săptămână de fapt de când m-am întors de la prima mea vizită din cadrul IEP. Mai clar puţin, Institutional Evaluation Programme , unul dintre serviciile EUA – European University Association – îşi propune susţinerea cât mai multor instituţii de învăţământ superior europene în vederea îmbunătăţirii stării actuale a universităţii respective.


Cum se face asta? Păi, IEP oferă o evaluare cât mai comprehensivă instituţiei prin intermediul unor experţi în materie de asigurare a calităţii. Şi nu e rea ideea… ce poate fi mai de ajutor decât o opinie avizată a unor oameni cu expertiză în domeniu care vin din medii diferite? Te eliberează de orice urmă a groupthinkului*.

Aşadar, am avut ocazia de a face parte dintr-o astfel de echipă : un profesor de drept constituţional - Rector a trei Universităţi din Germania (ca şi experienţă până acum), un altul din Lubjljana, fost prorector al universităţii din capitala slovacă; un alt profesor cu o grămadă de experienţă şi expertiză din U.K. – şi dânsul „dublurector” , o doamnă cu vastă experienţă în asigurarea calităţii angajată a HAC – Hungarian Accreditation Committee… şi o masterandă în ale psihologiei şi în educaţie din România – eu . Delegată a ESU –European Students’ Union. Şi super echipa a mers la Izmir, Turcia, sau mai precis, într-un orăşel lângă - Aydin – unde au făcut cunoştinţă cu Universitatea de acolo.

Fără a-mi manifesta impresiile vis-a-vis de instituţie, simt totuşi îndatorarea de a-mi manifesta recunoştinţa şi a împărtăşi cu cei 3 oameni ce vor citi până la capăt gândurile-mi… wow… mda… cred că e una dintre cele mai puternice experienţe de învăţare şi „things to reflect on” din ultima perioadă. Îmbrăţişarea diversităţii, şi mai mult, extragerea dintr-aceasta a unei perspective mai ample asupra lumii în care trăim. Deschidere ca şi cuvânt cheie … încredere şi respect reciproc între „evaluat şi evaluator”.
Nu, nu suntem inchiziţia. Nu, nu vă ascundeţi … din aşa zisele minusuri sau puncte slabe putem face lucruri care devin îmbunătăţite, perfectibile. Împreună
Da, dacă tot vrem acel Spaţiu European al Învăţământului Superior , putem reuşi doar împreună – prin schimb de experienţă, opinii şi viziuni, renunţarea la al meu şi la mine lucrurile se fac aşa deci doar aşa pot fi făcute şi îmbrăţişarea lui a nostru şi noi vedem aşa lucrurile, nu suntem însă orbi la ceva diferit de ce cunoşteam până acum , dar împreună putem da naştere la ceva mai mare, mai bun.


Probabil par doar nişte cuvinte clişeistice şi de simţ comun, însă în momentul în care se interiorizezi şi ajungi să te deschizi cu adevărat în faţa unor astfel de valori, altfel percepi şi interpretezi lumea din jur.
Unitate în diversitate? Poate voi nu credeţi , poate încă nici eu nu sun conştientă de puterea ce o poate avea o astfel de abordare, însă, din nou, la concluzia aceasta am ajuns. Se susţine principiul gestaltist conform căruia „întregul e mai puternic decât suma părţilor” … ? Din punctul de vedere al fizicii cuantice a meselor şi energiilor nu … când vorbim de om? De tu, el sau ea… de noi?




*Pe scurt, fenomenul de groupthink se referă la un proces prin care se ajunge la luarea unor decizii eronate. Grupuri ce experenţiază acest fenomen nu iau în considerare alternative date unor soluţii , datorită dorinţei de a confirma expertiza grupului prin acord unanim

luni, 22 martie 2010

I CAN mindshift ... ?



Acum că mă uit la ceas, constat că stau de 4 ore şi aprox. 19 minute în faţa laptopului. Nu, nu am pierdut neapărat timpul, „am avut treabă”…
Şi dintre numeroasele chestiuţe pe care le-am vazut, auzit şi citit astăzi, am decis să împărtăşesc cu voi discursul unei doamne care crede că poate schimba multe prin educaţie.
Eu ştiu că e aşa.
Momente de acest gen îmi reactiveză dorinţa de a mă implica activ în sistemul educaţional şi peste 30 de ani, cu toate privirile dezaprobatoare din-jur.

miercuri, 17 martie 2010

"good food, good life"...pentru cine?

Have a break? from Greenpeace UK on Vimeo.


Foarte tare clipul.

Voi nu m-aţi întrebat niciodată dacă sunt "verde". Ei bine, vă spun acum ca sunt envo-lover şi încerc s a fac mici gesturi care sa ajute Pământul ăsta cam terorizat (deocamdată reciclez hârtie, pet-uri si susţin programele celor de la Greenpeace si alte organizaţii de acest tip).

De aceasta data vorbim de „o reţetă de distrugere a pădurilor tropicale”.

Sinar Mas*, cel mai mare producător de ulei de palmier din Indonezia, bineînţeles că uzează (sau abuzează, cum vreţi voi să ziceţi) de păduri tropicale pentru a-şi asigura producţia – păduri ce reprezintă casa a mii de vieţuitoare : de la cele mai variate regnuri animale până la cel mai periculos , până la om adică . Din păcate, pentru un profit sporit, se utilizează o groază de maşinării care poluează cu nesimţire; mai mult, după ce-şi fac treaba, dau foc resturilor de copaci – chiar dacă acest lucru este ilegal – lăsând în urmă , chiar la propriu – un Paradis ars din temelii.

Baiul e că nu toate companiile de acest gen se şi sinchisesc să şi planteze alţi copaci şi să lucreze cu un cost minim în ceea ce priveşte distrugerea pădurilor tropicale.

Nestle** este client fidel al Sinarmas, achiziţionându-şi uleiul de palmier de la aceştia.

De unde şi această campanie : Ask Nestle to give rainforests a break.

Utopică cerinţa, nu?

*Dacă intraţi pe pagina celor de la Sinar Mas, veţi constata că se bat cu pumnu-n piept despre cât de envo sunt ei. Funny, nu? Cine minte?

** Cel mai mare producător de alimente mondial susţine şi el în mod oficial mediul. Asta chiar dacă îşi procură materia primă de la inamici ai acestuia. Paradoxal, nu?