Înapoi la tastat

Nu, n-am plecat, deci nu mă-ntorc. Ştiu, am lipsit ceva vreme de pe blogosferă, asta e drept. Am avut motive întemeiate în schimb… am fost în vacanţă! :)

Ei bine, generic vacanţă, întrucât multe multe s-au întâmplat pe perioada verii. Am lucrat, m-am trainuit, am trainuit, am văzut lume nouă, lume veche, am călătorit, am citit, m-am odihnit, m-am stresat, am visat – m-am şi trezit din vis … mi-am reconstruit viitorul (da, mă apuc de încăo Facultate, dar nu simt nevoia să detaliez acum, pentru ca deh, e complicat), am înotat în mare, am văzut şi eu în nu ştiu câţi ani un serial (In Treatment, nu-i rău), am înfiinţat un ONGT care bineînţeles, ca un nou născut plin de potenţial şi dornic de a schimba lumea, cere mult timp şi energie …

Toate acestea , cu bune, cu mai puţin bune, mă fac fericită, pentru că sunt ceea ce mă definesc. Munca, pasiune în ceea ce fac, dorinţa de a ştii mai multe, de a călători şi de a învăţa de la persoane cu care la prima vedere nu împărtăşeşti nimic, schimbare, speranţa de a păşi pe drumul visat – fără ca acest lucru să fie nici uşor, nici întotdeauna plăcut.

Ca întotdeauna, în mod misterios, şi acest sezon de vară s-a scurs rapid, iar asta nu mă întristează neapărat. Au fost multe lucruri de făcut, de trăit şi , ca întotdeauna, aceste experienţe mi-au dat imboldul de a vrea şi cere mai mult. Dacă stau să mă gândesc, pentru mine vara – cam de 3 ani încoace – e acea poţiune concentrată, necunoscută şi magică într-o sticluţă în formă de soare din care mă înfrupt cam 2 luni pentru a avea energie şi entuziasm pentru întregul an. Aşa mă simt şi acum, reîmprospătată şi impulsionată de acea forţă a tinereţii şi proactivităţii.

Ş-uite că am reuşit să îmi îndeplinesc cel puţin parţial unul dintre obiectivele propuse înaintea verii şi anume să îmi reînvii şi, de ce nu, reinventez blogul. Ei bine, nu s-au schimbat tare multe: am profitat şi eu de noile template-uri de la Blogger, am mutat şi adăugat una alta, dar, cel mai important, am adăugat o nouă secţiune ce cuprinde posturile mele în limba engleză. Nu pornesc de la ideea neapărata că mi-aş fi lărgit plaja de cititori, dar de ce să nu ofer posibilitatea oricui de a-mi rumega ideile, trăirile, frământările şi porcăriile debordate. S-ar putea să le facă ziua mai bună. Sau nu.

Acestea fiind spuse, îmi doresc un bun revenit şi îmi „semi” asum că voi încerca să fiu mai conştiincioasă în relaţia-mi cu jurnalul virtual.

Pace.

la multi ani

mie (23) si blogului (2).

de actualitate

din păcate …

Astăzi, în timp ce mă făceam că învăţ, mi-am amintit de nişte vechi prieteni – Paraziţii, băieţii de la Luna Amară ş.a. Bineînţeles, m-am grăbit să îi reascult după ceva timp, în care uitasem de ei (?)

Sunt multe piese care mi-au încântat urechea şi, da, sufletul. Or fi ei “băieţi răi” cu versuri adesea obscene , însă de multe ori rimele lor “lovesc adânc” şi pun punctual pe i.

Mno, oke, am să încerc să nu folosesc filosofarea pe marginea versurilor acestora ca şi formă de procrastinare, fapt pentru care vă las cu trei piese, din păcate, foarte actuale (v. cea de-a doua pedeapsa aplicata celor mai nenorociti- pe langa aia din nastere- de un minus 25% pt redresarea tarii)– în ceea ce priveşte descrierea stării prezente în care se află ţărişoara.

Pace tuturor.

un succes dulce

Hooray!

Din ciclul „poate încă mai avem o şansă” , campania celor de la Greenpeace International referitoare la salvarea pădurilor tropicale şi a vieţuitoarelor din sânul acestora (dacă eşti un cititor fidel, cuminte şi silitor, înseamnă că ai citit despre asta în posturi anterioare) s-a dovedit a fi un real succes.

Astfel, în urma Adunării Generale din 15 aprilie a celui mai mare producător şi furnizor de alimente-Nestle îşi setează o nouă politică în ceea ce priveşte identificarea şi selecţia furnizorilor de materii prime (în cazul acesta ulei de palmier) în funcţie de standarde calitative de protecţie a mediului înconjurător. Aşadar, conform acestor criterii, Sinar Mas –ul îşi cam încheie colaborarea cu Nestle, datorită lipsei unui management eficient a riscurilor de distrugere a mediului implicate în procesul de procurare a materiilor prime.

Nu sunt suficient de naivă sau slab informată încât să cred că cele 1.5 milioane de vizualizări ale filmuleţului din campania „Give Rainforests a break” sau a răspândirii mesajelor acesteia a soluţionat problema, însă cred că a fost un instrument important de imagine si lobby. Cu toate acestea, ridic colţurile gurii în ceea ce se arată a fi un zâmbet mulţumit pentru că văd că oamenii pot să fie sensibili la astfel de chestiuni şi că dau (măcar) un click pe/pentru aceasta planetă.

Mişto.

Mai multe aici